- vấlnic
- s. n., pl. vấlnice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
vâlnic — VẤLNIC, vâlnice, s.n. 1. Fotă încreţită în talie şi despicată în faţă, care aparţine portului popular oltenesc. 2. Pânză ţărănească subţire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. Trimis de bogdanrsb, 06.06.2006.… … Dicționar Român
viforos — VIFORÓS, OÁSĂ, viforoşi, oase, adj. (pop.) Furtunos, vijelios; (despre vânt) care bate cu putere; (despre vânt, nori) care aduce vifor; fig. aprig, năvalnic; agitat, tulbure; viforatic. – Vifor + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
vijelios — VIJELIÓS, OÁSĂ, vijelioşi, oase, adj. 1. Cu vijelie; ca vijelia; năvalnic. ♦ Bătut de furtună, bântuit de vijelie. 2. fig. Violent, impetuos, aprig. [pr.: li os] – Vijelie + suf. os. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 VIJELIÓS adj. v.… … Dicționar Român